Biografie – Adrian Daminescu

“Avea doar sase ani. In timpul  spectacolului  “Vaduva vesela”, cand nici nu incepuse bine actul doi , micutul  Adrian se  desprinde de matusa lui, Medi,  cu care statea in primul rand si se indreapta catre scarile laterale din stanga  scenei, unde  incepe cu ochii inchisi sa dirijeze concomitent cu tatal sau. Din mana in mana ,tatal ii trimite un varf de bagheta  pe care el o primeste  generos , multumind  frumos, aplecandu-se usor cu bagheta la inima si continund  sa dirijeze.Privirile solistilor si membrilor  orchestrei se indreaptara   asupra lui. Ca prin minune  copilul preia conducerea  muzicala  dirijand din memorie  partitura  dificila, dand intrarile solistilor, corului si orchestrei  cu mare precizie. Publicul era   atent  decat la el. Tatal isi diminueaza miscarile,  evidentiindu-l pe pustiul  blond cu breton, incruntat si cu o mina grava, carea  incheia  actul identic  cu tatal sau…Dupa cateva momente de liniste , urma  o explozie de aplauze ce  au durat aproape toata pauza.Tatal  isi reazeama  cotul de marginea  fosei ,  contempla  cu un zambet  modest  si  parca obosit , insa tare  mandru  de progenitura sa. Publicul e in picioare… Cortina nu a mai cazut dupa acel act, iar solistii, corul si orchestra  sunt cu ochii in lacrimi si aplauda. Micutul Adrian, cu bagheta la inima se apleaca  si multumeste   publicului in extaz… A doua zi, tatal a fost chemat la director… Pe o perioada nelimitata, copilul nu mai avea voie sa intre in teatru.Tatal lui Adrian, cu vocea tremuranda ,  isi  anunta copilul in legatura cu restrictia respectiva. Era prea mic ca sa inteleaga, iar nedumerirea lui era exprimata intr-o singura propozitie: <<Tati…nu am fost cuminte???>>

In dupa amiaza zilei de 2 octombrie 1956 la Timisoara, se nastea al doilea copil al al cuplului Constantin si Aznif-Elisabeta Daminescu, din doi titani ai scenei de opera:-tatal Constantin Daminescu cunoscut compozitor si dirijor si mama Aznif Elisabeta Daminescu nascuta Ekmekgian –indragita  soprana a scenei  lirice din acea perioada. Produsul  nu putea fi decat unul tot musical.

Venit pe lume ca un balsam menit  sa aline suferinta pricinuita de pierderea prematura  a primului nascut al familiei Daminescu ( o superba  fetita care pleca in lumea astrelor la numai sase luni, in urma unei raceli banale), Adrian  creste  alaturi  de  parintii sai in Constanta- unde tatal fusese  mutat  de la pupitrul  Orchestrei Operei din  Timisoara  in   anul 1955 la Constanta , unde fondeaza  Teatrul de Opera , alcatuind  o orchestra   grandioasa. Cativa ani mai tarziu infiinteaza si orchestra de mandoline a Clubului “Igiena”,iar in 1968 Filarmonica “Marea Neagra”-fenomenala orchestra de 140 de membri, cu care castiga in tara si in strainatate cele mai mari premii internationale. In 1964, il aduce de la Bucuresti pe marele coregraf Oleg Danovski, amandoi punand in scena  cu mare succes“Lacul Lebedelor” si “Spargatorul de nuci”, lucrari muzicale pentru orchestra si balet  ale marelui  compositor  Pyotr  Ilych  Tchaikovsky.

Tot la  initiativa sa, prin anii ’60, se construieste teatrul de vara din Mamaia, unde turistii  germani,  preponderenti  in acea perioada pe litoralul romanesc , puteau viziona  operete  vieneze  ale indragitului compozitor Iohann Strauss: “Voievodul Tiganilor”[ Der Zigeunerbaron],”O noapte in Venetia”[ Eine Nacht in Venedig],”Sange Vienez”[Wiener blut],”Liliacul “[Die Fledermaus]si altele , toate in limba germana. Ideea tatalui  lui Adrian a prins atat de bine incat erau multi turisti germani si austrieci care reveneau in fiecare an pentru ca –spuneau ei-se simteau ca acasa. Nu mica le era surpriza cand dupa spectacole, dorind sa intre in legatura cu  maestrul  Daminescu , acesta sa li se adresa  intr-o germana perfecta  si  asa in  cativa ani  toti solistii operei  ajunsesera  sa  vorbeasca limba foarte  bine.

In 1968 infiinteaza si o orchestra de fanfara  care polariza  publicul inainte de inceperea  spectacolelor , in fata teatrelor de vara de pe litoral. Dirijor de mare valoare,compositor,regizor,corepetitor Constantin Daminescu, este Ctitorului de drept al Operei din Constanta , insa dupa disparitia sa, prin ignoranţa posteritatii si a lipsei de respect,   Opera constanteana inca nu-i poarta numele, fiindca total pe nedrept, ea se numeste  “Oleg Danovski”.Doar pe una din salile ascunse de ochii lumii, e o placuta-si aia murdara de var si ciment- pe care scrie marunt :”Sala de repetitii- Constantin Daminescu”.

Mama- Aznif Elisabeta era de origine armeana–numele de scena fiind Magdalena Daminescu-In 1955 obtine in Italia premiul pentru cea mai buna Tosca (Puccini).Interpreteaza de-a lungul anilor zeci de roluri , cele mai multe sub bagheta sotului si sub privirea atenta (din culise sau din fosa )a fiului.

La numai patru ani, tatal sau ii cumpara o vioara –prima jucarie serioasa. Dar se pare ca numai acesta jucarie nu i-a fost de ajuns.Drept pentru care atentia lui a fost indreptata spre pian .Studiaza pianul pana la 12 ani , cand urmatorul instrument abordat a fost violoncelul pentru un parcurs de 16 ani.

Termina gimnaziul  in cadrul  Liceului de muzica din Constanta. Vacantele si le petrece la Timisoara la bunicii si matusile din partea  tatalui  (bunicul de origine germana si bunica de origine ceha) si la Bucuresti la bunicii materni de origine armeana. Cele trei influente  ale arborelui sau genealogic,  bine conturate  in pamantul romanesc,  aveau sa-l modeleze pe tanarul Daminescu si sa-i  influenteze viata artistica , personala, culinara si nu numai.

Este atras ca de un magnet de locuri cat mai tainice si pline de farmec  de pe malul ghiolului din Mamaia,  fiind contaminat cu virusul pescuitului , boala de care sufera si azi.

La varsta de 9 ani participa la emisiunea <<Dialog la distanta>realizata de Adrian Paunescu, unde interpreteaza  cu mare succes cantoneta italiana  <<Mama>> .La varsta de 10 ani, incepe  sa gateasca alaturi de mama sa, care era si o desavarsita artista culinara.

Se inscrie la Liceul de muzica din Timisoara , in anul 1970 la sugestia tatalui sau,  care avea mare incredere in sistemul educational din aceea zona a tarii.

in 1972,  debuteaza ca  violoncellist , percutionist  si  voce in grupul <<Promuzica >>alaturi de Ilie Stepan, Perin Boyan, Erly Krauser si altii.

In toamna anului 1974, pleaca din Promuzica si infiinteaza impreuna cu Octavian Peagu  propriul sau grup de Folk Progresiv<<Helicoidal>> din care mai faceau parte Tavi Stefanescu, Puiu Popa, Adina Valcea si Dana Popa.

Concomitent, in vacante tanarul violoncelist evolua in fosa, sub bagheta tatalui sau atacand partituri cu un grad de dificultate egal cu al primului sau profesor atat de drag, Constantin Dorneanu.

La festivalul “Primavara  baladelor “ din 1975 de la Bucuresti, grupul sau castiga sufragiile publicului si comisiei conduse  de Adrian Paunescu, obtinand  Premiul de Popularitate  si de cel mai bun grup al festivalului. Dupa premiera, compozitorul George Zbarcea  il  intreba: <<Din punct de vedere anatomic,  nu inteleg de unde scoti sunetele astea???>>tanarul  avand in acea vreme 56 Kg.   Cuvintele acestea au constituit prima usa deschisa prin care Adrian a patruns in lumea interpretilor vocali.

Intre 1975-1977,  ultimii doi ani de liceu, studiaza cu d-na profesoara Georgeta Stoleriu,   canto in capitala la  <<Dinu Lipatti. In acelasi an,  toamna,  este admis  la Conservatorul <<Ciprian Porumbescu>> student la  sectia canto,  avand  profesori pe  Ion Stoian, Georgeta Stoleriu si mai tarziu Ion Pop.

In acelasi an 1977, dupa bacalaureat,  si-a facut debutul scenic  la Opera din Constanta, sub bagheta tatalui, in spectacolele estivale interpretand rolul Eisenstein din <<Liliacul >> si Papacoda din <<O noapte in Venetia>>, ambele in limba germana.

In Conservator pune bazele formatiei <<Basorelief>>impreuna cu Mircea si Adrian  Romcescu, iar in 1980 infiinteaza  grupul  Rock <<Blitz>>.Se pare ca tanarul muzician era atras de toate genurile de muzica de calitate iar interpretarea  sa,  pe masura.

In 1983, grupul se destrama si Adrian devine solistul trupei  <<Columna>> alaturi de : Adrian Albulescu (Chitu)-chitara, Constantin Raducu (Costel)-tobe, Tolea-clape , Idu Barbu-clape, Anton Hasiasi –bas , in acea perioada trupa de varf  in  hard rock-ul autohton, ca si  formatia Iris-longeviva pana  astazi. Pana in 1990 ramane solistul trupei  Columna.

In urma unui atac cerebral In anul 1987 maestrul Constantin Daminescu , inceteaza din viata.Venise in vizita la Timisoara pentru a-si vizita surorile.

Neconditionat, participa la evenimentele din decembrie 1989, fara sa faca nici o cerere pentru obtinerea titlului de revolutionar. Considera de datoria oricarui roman sa-si puna viata in slujba tarii sale in momente de cumpana. Si cat  de tare s-a inselat….

Pleaca la Londra in 14 februarie 1990 si in acelasi an , se casatoreste cu frumoasa Francis Suzane Wocker, fiica ducelui de Essex in 30 iunie. Participa in Anglia, in aceea perioada fierbinte la emisiuni tv care priveau  Romania si evenimentele recent petrecute. Mineriada din 13-15 iunie 1990,determina invitarea lui  Adrian la emisiunea  ,,Gloria Hannifood ‘’ de la B.B.C.1. Puternic  afectat de evenimentele anului, indurerat de conflictele politice si sociale nemeritate de tara sa , compune ca un vizionar,  melodia Romania atat de valabila si azi, inregistrarile fiind facute in studiourile lui Peter Wilson.

Piesa <<Romania >>  devine cel mai apreciat hit  romanesc al diasporei din toata lumea. Se apleaca spre  compozitie   si  desavarseste primul sau album                 ( 1995) intitulat <<Bucati din mine>>,  care cuprinde  starea de spirit generala a poporului sau.

In 1992, revine in tara in urma divortului de Francis.

In urma unei legaturi , in decembrie  1997 se naste fiica sa Ana Elisabeta. Mama  lui Adrian nu a reusit  sa-si   tina nepoata in brate, desi si-a dorit,  pentru ca stelele au fost mult mai grabite sa o cheme la ele (mai 1997).

Compune muzica de film din a doua parte a anilor 1990. Se pare ca  in urma acestei tragedii, a legaturii  mai mult decat speciale cu mama sa si  lipsit de prezenta si dragostea fiicel sale,  dezamagit de directia  in  care se indrepta  cultura romaneasca, Adrian se retrage in studioul sau dedicandu-se compozitiei, cu precadere muzica de film .Compune  <<Intoarcerea printului dragon>>, coloane sonore pentru diverse case de film din strainatate,  lasand  in planul doi cariera de solist. Creatia  acelei perioade este radiografia exacta a starilor lui Adrian , de  incrancenare, furie, neliniste, dezamagire,   desnadejde,  resentimentele  regasindu-se des in pasajele sale musicale.

Anul 2005 a reprezentat anul de cotitura,  in viata privata  aparand Dana,  care i-a fost mama, sora si in egala masura sotie.A preluat franele problematicii cotidiene, lasandu-I lui Adrian dreptul la creatie.Din acel moment Daminescu s-a intors la viata artistica, la scena, emisiuni televizate spectacole, evenimente care pentru el au reprezentat o a doua nastere. Ultimii ani au fost creativi,  scotand in evidenta un talent didactic nativ-pregatirea unui grup de copii  talentati, pe care astazi ii promoveaza in media (emisiunea lui Horia Moculescu-Atentie se canta!)

SI VIATA MERGE INAINTE!

sursa: http://www.adriandaminescu.com/bio.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: